Exerciţii de respiraţie

Expirația cuvintelor

            Acest exercițiu este unul puternic, dar cuvintele exacte diferă de la persoană la persoană.

            Aici începeți expirația cu un cuvânt sau mai multe. De exemplu: „te rog”, „nu, nu voi face”, „ajută-mă”, „pleacă”, „de ce?”, „am nevoie de tine”, „de ce eu?”, „nu sunt rău/rea” etc. La fiecare cuvânt sau frază, încercați să adăugați un ton sentimental. Cuvântul „de ce” poate fi spus ca un cuvânt normal într-o frază sau poate fi spus cu un sentiment de auto-compătimire, tristețe, dor sau protest etc. Mai mult, tonul cuvintelor nu este același, cum nici cuvintele nu sunt aceleași.

            Începe cu orice cuvânt sau frază. Dacă nu-ţi vine nici un sentiment legat de el, încearcă alt cuvânt. Inventează-le pe ale tale. Orice are o semnificație emoțională pentru tine. Rămâi la acel cuvânt/frază până când devine semnificativ. Apoi oprește-te și revino la alte exerciții de respirație sau încearcă alt cuvânt.

            Dacă faci acest exercițiu mecanic, adică doar spunând un cuvânt/frază, nu vei îndeplini scopul, ci doar opusul. Vei face acest exercițiu fără nici un rezultat. Iar data viitoare va fi mai ușor să-l faci mecanic.

            Acest exercițiu pare trivial. Și așa va fi dacă îl abordezi astfel. Dar dacă încerci cu adevărat să găsești cuvântul sau fraza potrivită și vei încerca să atașezi sentimente la cuvânt/frază vei descoperi puterea acestui exercițiu.

 

Expirația cu strigăt

            Strigătul este dificil de descris în cuvinte. Strigătul nu este un țipăt. Un țipăt este lung și ascuțit. Un strigăt este scurt și empatic.

Un strigăt nu este un urlet. Urletul este doar tare, implică mai degrabă cuvinte decât un sunet scurt și ascuțit, strigătul implică deschiderea și închiderea gâtului.

Pentru a striga, trebuie să ai o mișcare bună a pieptului. Un strigăt vine din contracția rapidă a pieptului, decât a diafragmei.

Un strigăt poate fi produs numai dacă gâtul este deschis.

Strigătul începe expirația dar restul acesteia este normală, nu este forțată sau mai rapidă. Adică expirația începe cu un strigăt scurt și apoi continuă cu o expirație normală.

Am rezistat impulsului ca de-a lungul cărții să vă povestesv despre pacienții mei, dar trebuie să vă faceți o idee de ce se întâmplă lucrurile și de aceste exerciții vă schimbă.

            Pacienta era o femeie care de la vârsta de 7 ani fusese „pipăită” la organele genitale de un frate vitreg. I-a luat 2 ani de zile să îi spună mamei sale. Atunci când a venit la terapie și a încercat acest exercițiu, strigătul ei era moale. Și-a format caracterul astfel încât să nu protesteze în viață. A trebuit să accepte lucrurile care nu-i plăceau și să trăiască furioasă mereu. A durat ceva timp, dar a învățat să strige, a învățat să își ia partea singură fără a aștepta ca furia să îi permită.

                                                                                                                                                           Traducere după

Jack Willis – Reichian Therapy. The Technique, for Home Use 

Pagini Similare

Tags

Distribuie