Exerciţii pentru frunte şi ochi

 Așa ca multe exerciții, acestea par simple și nu prea senzaționale. Nu e corect. Cu excepția respirației, vei dobândi mai multe beneficii personale eliberându-ți fruntea și ochii decât din orice alte exerciții. Nu aștepta până ce vei stăpâni respirația pentru a începe aceste exerciții. Exercițiile pentru frunte și ochi pot fi făcute oricând înainte de a termina lucrul cu respirația.    Este uimitor cât de multe sunt reținute în frunte și în ochi. Gândește-te în felul acesta. Să presupunem că desenezi un cerc în jurul capului tău puțin mai jos de ochi. Cercul include fruntea, ochii și urechile tale. Acesta include două din cele trei simțuri de distanță. Singurul lucru care nu este inclus este nasul, dar voi reveni la el mai târziu. Cu ochii și urechile percepem cel mai mult din lumea înconjurătoare. Dacă există tensiuni în acest sens – dacă ne-am retras de lume – costul asupra vieții e imens.

            Subconștientul tău este construit pentru a rezista schimbării. Cu cât are mai multe informații, cu atât are mai multe mijloace pentru a preîntâmpina efectele acestei munci. Dar aici, efectele sunt atât de dramatice atunci când se petrec și sunt în general dificil de falsificat, încât voi încălca regula și îți voi spune ce se va întâmpla atunci când îți vei elibera de tensiune fruntea și ochii.

            Se întâmplă rar ca în frunte și ochi să fie înmagazinată puțină tensiune. Este adevărat că nu toată lumea va trece prin aceste schimbări la fel, dar este sigur că toată lumea va trece prin ele.

            O schimbare se petrece în vedere. Dacă ai tensiune în zona ochilor, nu realizezi, dar nu vezi culorile și în adâncime la fel ca atunci când nu există tensiune. Cel mai bine pentru a ilustra diferența este să spun că persoana care are tensiune în ochi vede lumea ca și când ar fi un fotograf. Adică, simțul adâncimii este plat și culorile nu vibrează, ca în realitate. Persoanele care au tensiune în ochi nu știu că o au, pentru că lumea arată la fel cum a arătat dintotdeauna. Numai atunci când nu mai există tensiune cronică și vezi lumea cu adevărat în adâncime și în culori care vibrează, îți dai seama că nu mai privești lumea la fel ca înainte. Diferența e mare, dar vine numai atunci când tensiunea este anihilată.

            O altă schimbare este în auz. Aici schimbarea nu este atât de mare, dar există. Gusturile tale și volumul la care asculți muzica se vor schimba. Schimbările se petrec de la ritmurile tari ale muzicii rock la cele mai melodice și mai „moi”. Nu pot spune pentru fiecare dintre voi care vor fi schimbările, dacă spre muzică lentă sau country; dar gusturile se vor schimba către ritmuri mai lente și volumul mai mic.

            Pentru a le răspunde și acelor persoane al căror subconştient văd această discuție ca pe o modalitate de a scăpa de aceste exerciții, trebuie să adaug că persoanele care ascultă muzică clasică sau operă și muzică lentă au și ele tensiunile lor. Puteți avea mai puțină tensiune, poate nu v-a afectat auzul, dar numai atunci când veți face exercițiile pentru ochi puteți fi siguri că tensiunea a dispărut.

            O altă schimbare apare la oamenii care nu se pot concentra, au tendința de a pierde lucruri, și au parte de mici accidente. Această tendință de a nu se putea concentra se află în majoritate în frunte. Pe măsură ce îți „cureți” fruntea și apoi ochii, concentrarea va crește. Ca întotdeauna, nu vei fi conștient de schimbare, ca și când apeși pe un buton. În schimb, va fi o schimbare graduală, organică, de care vei fi conștient numai dacă privești la cum erai înainte.

         Fruntea

Ochii larg deschiși

Varianta 1

            La inhalare (figura 1), deschide ochii și încrețește fruntea cât de mult poți. Când expiri lasă ochii să se închidă. Poți să faci acest exercițiu 10 minute fără oprire sau fără a-ți pierde secvența de deschidere și închidere a ochilor.

 Varianta 2

            Atât în inspirație cât și în expirație deschide ochii și încrețește fruntea. În varianta 1, relaxai fruntea după fiecare inhalare, aici o menții constant cutată. Faci acest exercițiu timp de 10 minute.

            Mușchiul care încrețește fruntea este complet diferit de mușchiul care ridică pleoapele.

            Terapeutul meu reichian se referea la această conexiune a doi mușchi diferiți, când ambii sunt folosiți pentru a realiza o mișcare, ca fiind „contopiți”. Nu este un termen greșit folosit. Scopul nostru e de a separa grupele de mușchi. Vom vedea că acest lucru se petrece iar când vom trece la lucrul cu maxilarul.

Pentru unii poate dura luni de repetiții a acestui exercițiu pentru a separa cele două acțiuni, dar acesta este scopul corect.

 Ochii închiși

Varianta 1

            La inhalare, deschide ochii normal. La expiraţie, închide ochii strâns cât de mult poți. Aceasta este ca varianta 1 de la ochii larg deschiși. Alternezi între relaxare (inspirație) și tensiune (expirație). Dintr-un motiv bun, ciclul respirației în timpul căruia te tensionezi și relaxezi este opus între cel din exercițiul cu ochii larg deschiși și cel cu ochii închiși. La cel cu ochii deschiși tensionezi când inspiri iar la cel cu ochii închiși tensionezi când expiri.

Varianta 2

            Atât la inspirație cât și la expirație ține ochii strâns închiși pe cât posibil. Ca și la încrețirea frunții, oamenii sunt capabili să facă asta timp de câteva respirații și apoi nu mai pot. 10 minute sunt suficiente.

            Folosirea unei oglinzi

            Atunci când faci pentru prima dată acest exercițiu, este mai bine să folosești o oglindă de mână pentru a vedea dacă fruntea este încrețită pe deplin.

            Există două greșeli comune în aceste două exerciții. Unul este neîncrețirea frunții. Te poți încrunta câteva minute, dar apoi fruntea se întinde și nu o mai poți încreți. Cealaltă greșeală comună este să nu strângi suficient ochii. Ochii sunt închiși dar nu presați îndeajuns.

            Dacă nu poți să-ți încrețești fruntea, poți aplica presiune pe ea pentru a provoca durere mușchilor. Folosind o mână, pune două degete deasupra nasului, și în timp ce apeși tare, depărtează și apropie degetele. Și apoi mișcă-le în susul frunții.

            Scopul presiunii este de a provoca durere mușchiului. Motivul este strict fiziologic și neurologic. Corpul răspunde la durerea din mușchi netensionându-l atât de mult. Timp de o zi sau două, până când durerea dispare, mușchiul nu mai este tensionat ca înainte. Subconștientul răspunde la această schimbare a stării corpului și încearcă să ajusteze schimbarea în timpul ciclului visului. Apare apoi schimbarea graduală în caracter.

            Acolo unde există riduri permanente pe frunte (nu doar linii, ci riduri permanente) acolo avem o tensiune constantă. Atunci când un mușchi doare, corpul acționează în mod natural pentru a-l face să se relaxeze. Este ca atunci când ai făcut prea multe exerciții fizice și ai febră musculară. Vei scuti acei mușchi de la mișcare fiindcă folosirea lor provoacă durere. Folosind presiune pentru a provoca durere în mușchi pentru o zi-două, se vor relaxa și astfel va cădea „armura”.

            Acolo unde nu există capacitatea de a încreți fruntea sau de a strânge bine ochii, avem o altfel de tensiune, opusă. Aici cuvântul „tensiune” este folosit în sens larg. În ceea ce privește ridurile constante, nervul mușchiului este prea activ și astfel se încrețește constant, în timp ce atunci când nu poți să te „ridezi” se datorează faptului că creierul tău nu poate localiza mușchiul și astfel să-l controleze. Presiunea de-a lungul a câtorva zile permite creierului să localizeze mușchiul și să refacă legătura creierului cu mușchiul. Ambele tipuri reprezintă o „armură” reichiană, dar cu manifestări diferite.

                                                                                                                                                       Traducere după

                                                                                          Jack Willis – Reichian Therapy. The Technique, for Home Use 

 

Pagini Similare

Tags

Distribuie