O zi furtunoasă în grădina Mamei Pământ

Mama Pământ trăieşte într-o frumoasă grădină verde. În spatele casei ei se află un lac mic, rotund ca luna şi albastru ca cerul într-o zi însorită de vară. Când tatăl Soare străluceşte, razele sale ajung până la grădina mamei Pământ, şi dansează pe suprafaţa lacului, iar peştişori aurii sar să le prindă.

Lângă lac se află o salcie bătrână ale cărei ramuri plutesc peste marginea apei. Sub salcie, sunt porţiuni verzi cu crini, unde broaştelor le place să stea. Broaştele mai mari stau pe porţiunile mai mari cu crini, iar broscuţele stau pe porţiunile mai mici, şi toate stau acolo împreună de când se trezeşte tatăl Soare până se duce la culcare. Cântecul lor se aude atât de tare, încât şi tatăl Soare îl aude!

 Broscuţelor le place să înoate cât e ziua de lungă şi sunt prietene cu peştişorii aurii care trăiesc acolo. Câteodată înoată împreună cu peştişorii jos, către o lume a pietrelor, chiar pe fundul lacului. Acela e castelul lor şi le place să se joace acolo pentru că sunt multe camere în care se pot juca!

Fratele Vânt vine şi vizitează grădina mamei Pământ uneori şi suflă cu răsuflarea sa peste ţinut. Apoi ramurile salciei bătrâne dansează pe lac şi le gâdilă pe broaştele care stau acolo. Fratele Vânt suflă peste suprafaţa lacului şi peştişorii aurii se zbenguie uşor jos în lac. Sora Ploaie vine uneori în vizită în grădina mamei Pământ şi împroaşcă stropii ei peste tot. Broscuţele adoră să înoate pe suprafaţa lacului atunci când vine ea în vizită şi să simtă pe spate degetele ei „pic-pic”.

Într-o zi, fratele Vânt a venit în vizită în grădina mamei Pământ  şi a adus cu el doi noi prieteni: Tunetul Teribil şi Fulgerul Sfârâitor. Nici măcar fratele Vânt nu ştia câte stricăciuni puteau face! Au venit să se joace în grădina mamei Pământ. La început, nimic nu părea neobişnuit. Dar apoi, Tunetul Teribil a început să bată din palme şi să ţipe atât de tare, încât toate broscuţele au fugit pe fundul lacului în castelul lor din pietre ca să scape de sunetul teribil. Apoi Fulgerul Sfârâitor a început să strige şi să se repeadă, încât toţi peştişorii aurii au fugit să se ascundă de el. Fratele Vânt era atât de supărat încât a început să se învârtească şi să plesnească pe ici şi colo, valuri mari au început să se izbească de marginea lacului iar ramurile salciei s-au înnodat teribil.

Mama Pământ a auzit zgomotele din grădina ei şi a văzut cât de înfricoşată era toată lumea. A ieşit afară şi l-a chemat în ajutor pe tatăl Soare. Amândoi i-au gonit pe Tunetul Teribil şi pe Fulgerul Sfârâitor. Abia apoi a văzut mama Pământ dezordinea terbilă pe care o făcuseră. I-a chemat pe elfii grădinii şi zânele florilor şi au muncit să facă iar grădina frumoasă. Zânele florilor au dezlegat nodul salciei iar ramurile ei s-au aşezat din nou deasupra apei. Dar broscuţele şi peştişorii aurii nu erau de găsit nicăieri! Au stat ascunşi în castelul lor de sub apă până când mama Pământ a chemat zânele apei ca să înoate până la ei să le spună că totul era bine acum.

În acea noapte, broaştele mari şi cele mici i-au cântat tatălui Soare când era gata să se ducă la culcare, şi erau foarte gălăgioase cum niciodată n-au mai fost. Vroiau ca tatăl Soare să ştie cât de bucuroase erau că îl văd din nou! În acea noapte, doamna Lună şi-a adus toţi copiii stele ca să strălucească pe cerul întunecat şi au cântat cântece de leagăn deasupra grădinii Mamei Pământ, toată noaptea.

 „O zi furtunoasă în grădina Mamei Natură” este de ajutor în reîncărcarea după o zi agitată – a copilului sau chiar a dumneavoastră! Părinţii vor descoperi că această poveste citită înainte de culcare după o zi „furtunoasă” face copilul mai calm a doua zi.

 Traducere după Nancy Davis

Pagini Similare

Distribuie