Războiul împotriva îngrijorărilor

Mihaela, o fetiţă de clasa a IV-a, reuşea cu greu să adoarmă seara. Ori de câte ori închidea ochii şi încerca să adoarmă, îi venea în minte ideea că ceva rău i se va întâmpla mamei sale. Uneori, Mihaela se gândea că mama s-ar putea îmbolnăvi foaret rău şi ar putea muri, dar de cele mai multe ori ea se îngrijora la gândul că mama ei ar putea să plece şi să o lase singură. Cu toate că, de cele mai multe ori, se gândea la aceste lucruri când era ora ei de culcare, ea se îngrijora şi când era la şcoală. Dacă mama ei întârzia să o ia de la şcoală, Mihaela se gândea imediat că mama ei a plecat.
Mihaela nu dorea ca învăţătoarea ei, Doamna Ionescu, sau prietenii ei să râdă de ea pe seama îngrijorărilor ei, aşa că încercase să le ţină pentru ea. Totuşi, înr-o zi, mama ei a întârziat mai mult de câteva minute şi Mihaela nu mai putea de frică. Intrase de câteva ori în clasă şi întrebase învăţătoarea dacă poate folosi telefonul pentru a suna acasă. În cele din urmă, învăţătoarea a spus: „Mihaela, pari a fi foarte îngrijorată. Îţi este frică că i s-a întâmplat ceva mamei tale?” Mihaela a izbucnit în lacrimi şi i-a spus învăţătoarei cât de îngrijorată a fost adineaori.  Doamna Ionescu a ascultat-o pe Mihaela, după care i-a spus că nu este deloc neobişnuit ca ea să aibă astfel de îngrijorări la această vârstă. Totuşi Doamna Ionescu i-a sugerat că dacă ea ar vorbi despre asta ar putea ca acest lucru să o ajute şi poate că împreună ar putea găsi anumite modalităţi pentru a o ajuta să îşi controleze îngrijorările.
După ce Mihaela a descris ceea ce a crezut ea că i s-ar fi putut întâmpla mamei sale, Doamna Ionescu a luat o foaie de hârtie şi a tras o linie orizontală prin mijlocul paginii. I-a cerut lui Mihaela să identifice cel mai rău lucru posibil care s-ar putea întâmpla, care era acela că mama ei ar putea pleca şi ea ar rămâne singură. Doamna Ionescu a scris acest lucru la unul din capetele liniei. După aceea a întrebat-o pe Mihaela care ar fi cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla şi Mihaela a spus că acesta ar fi ca mama ei să nu plece, părinţii ei să se iubească şi să fie o familie fericită. Doamna Ionescu a scris acest lucru la celălalt capăt al liniei. După aceea i-a explicat Mihaelei faptul că există şi alte posibilităţi: de exemplu, mama ei să fie nevoită să plece să lucreze în altă localitate, sau să se îmbolnăvească şi să fie nevoită să stea în spital până se va însănătoşi. Doamna Ionescu i-a cerut lui Mihaela să se gândească şi la alte posibilităţi, iar Mihaela s-a gândit că mama ei ar putea să fie foarte ocupată, dar că este acasă şi va veni după ea sau că şi-a găsit ceva de lucru şi nu a putut să o anunţe. Mihaela şi Doamna Ionescu au discutat despre locul unde trebuie plasată, pe linie, fiecare dintre aceste posibilităţi.
După ce toată linia a fost completată, Doamna Ionescu a ajutat-o pe Mihaela să vadă că unul dintre motivele pentru care se îngrijora atât de mult era pentru că vedea doar două posibilităţi: fie că mama ei va pleca şi o va lăsa singură, fie că va avea o familie foarte fericită cu cei doi părinţi care se iubesc, alături. Doamna Ionescu i-a explicat, de asemenea, lui Mihaela că este important să priveşti spre trecut. A plecat vreodată mama şi a lăsat-o singură? Chiar dacă a fost aşa, este evident că mama s-a întors şi acum este cu ea. Doamna Ionescu i-a mai spus Mihaelei că este important să ia în considerare toate aceste lucruri dacă nu mai vrea să fie îngrijorată în legătură cu orice. După ce Doamna Ionescu i-a explicat acest lucru, Mihaela s-a simţit mult mai bine. A decis să păstreze foaia de hârtie pentru a-i aminti să nu se mai gândească doar la lucrurile rele sau la cele mai bune, ci să ia în consideraţie şi alte posibilităţi.
A doua zi, Mihaela nu s-a mai îngrijorat atât de mult în legătură cu mama sa, dar a fost îngrijorată referitor la sarcinile ei şcolare. S-a decis să folosească ceea ce Doamna Ionescu a învăţat-o şi să vadă dacă ar putea funcţiona şi în cazul acestei probleme. S-a aşezat şi a tras o linie şi a identificat poziţiile diferite. Şi-a dat seama de faptul că se gândise la cel mai rău lucru posibil şi că erau multe alte posibilităţi. După ce a înşirat toate posibilităţile de-a lungul liniei, s-a simţit mult mai bine. S-a gândit că ar putea să folosească această idee chiar şi în cazul în care ar fi avut probleme cu colegii, vecinii sau prietenii săi. Mihaela era bucuroasă că învăţase o nouă metodă prin care să facă faţă îngrijorărilor.

Adaptare după
Ann VERNON – Programul PAŞAPORT PENTRU SUCCES

Pagini Similare

Distribuie